Definita cuvantului demarcație
DEMARCÁȚIE s. f. delimitare, despărțire, separare. ◊ operație prin care se stabilește frontiera dintre două state sau linia despărțitoare dintre două suprafețe de teren. ♦ linie de ~ = linie care desparte două teritorii sau (fig.) două noțiuni. (< fr. démarcation)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu demarcație
SOTERIOLOGÍE s.f. Capitol al dogmaticii creștine care tratează despre mântuirea prin jertfe benevole. (cf. fr. sotériologie < gr. τό σωτήριον = mijloc de salvare (> salvare, eliberare), s.n. al lui σωτήριος = care salvează, care protejează < ό σωτήρ = salvator, eliberator + suf. -logie) [et. TLF] Vezi definitia »
MEZOCARDÍE s.f. (Med.) Alterare a poziției inimii, care este deplasată către mijloc. [Gen. -iei. / cf. it. mesocardia]. Vezi definitia »
ANIZOGENÍE s. f. stare a gameților cu genotip diferit. (< fr. anisogènie) Vezi definitia »
DECOMPOZIȚÍE, decompoziții, s. f. Determinare, prin analiză sau prin calcul, a caracteristicilor tehnice ale materiei prime folosite la confecționarea unui obiect dintr-o țesătură sau dintr-un tricot. [Var.: decompozițiúne s. f.] – Din fr. décomposition. Vezi definitia »
DEZINVESTÍȚIE s. f. (psihan.) refulare a energiei psihice investite într-o reprezentare, un obiect etc. (după fr. désinvestissement) Vezi definitia »