ștímă, ștíme, s.f. (reg.) 1. demon, stafie, duh ce păzește comorile necurate. 2. pocitură, pocitanie. 3. ființă sau plantă purtătoare de noroc. 4. noroc. 5. (în forma: ștemă) belșug de lapte la vite; mană, frupt. 6. copil mic și neastâmpărat. 7. presimțire. 8. (în forma: ștemă) taină, secret. 9. (în forma: ștemă) fluierătură cu care ciobanii se cheamă între ei. Vezi definitia »

CÚPĂ², cupe, s. f. Una dintre culorile cărților de joc (în formă de inimă de culoare roșie). – Din ngr. kúpa. Vezi definitia »

ZOOCULTÚRĂ s.f. Domesticirea și creșterea animalelor sălbatice. [g.-d. art. zoocultúrii] (cf. engl. zooculture) Vezi definitia »

BRASÁRDĂ s.f. 1. Bandă de stofă purtată la braț pentru a indica calitatea unei persoane etc. 2. Parte a armurii care protejează brațul. [< fr. brassard]. Vezi definitia »

MELANÍNĂ, melanine, s. f. Pigment organic de culoare neagră, care conține fier și sulf și care se găsește în coroidă, în păr ori în piele. – Din fr. mélanine. Vezi definitia »