COLOCÁZIE s. f. plantă tropicală din familia aracee, cu rizomul bogat în feculă, la noi, plantă ornamentală de interior. (<lat., fr. colocasia) Vezi definitia »

HIDROPIZÍE s. f. Boală cauzată de acumularea patologică de apă în cavitățile naturale ale corpului sau în țesuturi; dropică. [Var.: idropizíe s. f.] – Din fr. hydropisie, lat. hydropisis. Vezi definitia »

INDICANEMÍE, indicanemii, s. f. (Med.) Prezență a indicanului în sânge; cantitate de indican prezentă în sânge. – Din fr. indicanémie. Vezi definitia »

RADIOSTEREOGRAFÍE s. f. metodă radiologică prin care imaginea radiografică apare tridimensională. (< fr. radiostéréographie) Vezi definitia »

SENZÁȚIE, senzații, s. f. 1. Reflectare nemijlocită a unor însușiri ale obiectelor din realitate ca urmare a acțiunii lor asupra organelor de simț. Senzație vizuală. Senzație auditivă. ◊ Expr. A avea senzația că... = a simți, a i se părea că... ♦ Percepție. ♦ Simțire; sentiment. 2. Ceea ce are un caracter senzațional, impresionează în mod puternic simțurile, imaginația; ceea ce constituie un prilej de emoții violente. ◊ Loc. adj. De senzație = senzațional. ◊ Expr. A face senzație = a produce o impresie foarte puternică, a trezi un interes deosebit, a face vâlvă. [Var.: senzațiúne s. f.] – Din fr. sensation, lat. sensatio, -onis. Vezi definitia »