STÁMBĂ, (2) stămburi, s. f. 1. Țesătură de bumbac cu desene imprimate în culori, folosită la confecționarea îmbrăcămintei de vară pentru femei. 2. (La pl.) Varietăți de stambă (1). ♦ Obiecte de îmbrăcăminte confecționate din stambă (1). 3. (Înv.) Teasc de tipografie. ◊ Expr. (Fam.) A se da în stambă = a-și arăta fără să vrea proasta creștere (sau cusururile); a se face de râs. [Pl. și: stambe] – Din ngr. stámba, it. stampa. Vezi definitia »

PEDECÚȚĂ s. f. v. pedicuță. Vezi definitia »

OBÉLĂ s. f. semn, trăsătură ca o linie neagră, care servea la marcarea pasajelor interpolare pe manuscrisele vechi. (< fr. obèle, lat. obelus) Vezi definitia »

CHENZÍNĂ s.f. Retribuția unei persoane pe (aproximativ) cincisprezece zile. [Pl. -ne. / < fr. quinzaine, cf. quinze – cincisprezece]. Vezi definitia »

pârcălăbíță, pârcălăbíțe, s.f. (reg.) pârcăbeasă, soție de pârcălab, pârcălăboaie. Vezi definitia »