SPOLIATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care spoliază; jefuitor. (< fr. spoliateur, lat. spoliator) Vezi definitia »

SESIZÓR s.n. Element al unui mecanism care sesizează o anumită mărime. [< sesiza]. Vezi definitia »

UNELTITÓR, -OÁRE, uneltitori, -oare, s. m. și f. Persoană care uneltește; conspirator, complotist; intrigant. – Unelti + suf. -tor. Vezi definitia »

OPERATÓR, -OÁRE I. s. m. f. 1. persoană calificată care supraveghează funcționarea unei mașini sau instalații. 2. chirurg (care operează). 3. specialist care mânuiește aparatul de filmat la realizarea imaginilor sau la proiectare. ♦ ~ de sunet = tehnician de înaltă calificare care răspunde de realizarea coloanei sonore a filmului. II. s. m. 1. simbol în operațiile matematice, indicat în dreapta. 2. organ al unui calculator care efectuează operații aritmetice sau logice. 3. element genetic care controlează activitatea genelor structurale (legate de-a lungul cromozomului). 4. (mat.) funcție, aplicație. ◊ funcție al cărei argument este constituit din altă funcție. 5. (log.) conectiv. (< fr. opérateur, lat. operator) Vezi definitia »

RADIOCONDUCTÓR, radioconductoare, s. n. Corp care devine conducător de electricitate sub influența undelor electromagnetice. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radioconducteur. Vezi definitia »