ACÉTIC, -Ă adj. de natura oțetului. ♦ acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentație ~ă = fermentație care transformă alcoolul în acid acetic. (< fr. acétique) Vezi definitia »

ARHÁIC, -Ă, arhaici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține sau este caracteristic unor vremuri extrem de îndepărtate din trecut. ♦ (Despre cuvinte, expresii, construcții etc.) Foarte vechi, ieșit de mult din uz. 2. S. n. Cea mai veche eră geologică. ♦ (Adjectival) Care aparține arhaicului (2), privitor la arhaic. Roci arhaice. [Pr.: -ha-ic] – Din fr. archaïque. Vezi definitia »

ALTIMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la altimetrie. [< fr. altimétrique]. Vezi definitia »

DIADINÁMIC adj. curent ~ = curent electric utilizat în terapeutică pentru calmarea durerilor. (< fr. diadynamique) Vezi definitia »

TELEFÓNIC, -Ă adj. Referitor la telefon; transmis prin telefon. [< fr. téléphonique]. Vezi definitia »