BALTÁG, baltage, s. n. 1. Topor mic și ușor, cu coadă lungă, întrebuințat ca armă. ♦ (Înv. și arh.) Topor cu două tăișuri și cu coadă lungă. 2. Măciucă; ghioagă. ♦ Fig. Lovitură de baltag. [Pl. și: baltaguri. – Var.: (reg.) baltác s. n.] – Tc. balta. Vezi definitia »

GAG s. n. 1. efect comic în teatru și în cinematograf, din evenimente, atitudini, situații constrastante, care creează surprize. 2. (fam.) glumă, vorbă de haz. (< fr., engl. gag) Vezi definitia »

chitonág s. m. – Dulceață de gutui. Fr. cotignac (Cihac, II, 132; DAR). Vezi definitia »

STERNOPAG s.m. Monstru rezultat din unirea a doi indivizi prin partea anterioară a toracelui, avînd un singur ombilic (monom falian) Vezi definitia »

CREOFÁG, -Ă adj. Care se hrănește cu carne. [Pron. cre-o-. / < fr. créophage, cf. gr. kreas – carne, phagein – a mânca]. Vezi definitia »