PIRGEOMÉTRU s.n. Aparat pentru măsurarea intensității radiației terestre, care determină condițiile echilibrului termic la suprafața solului. [< fr. pyrogéomètre]. Vezi definitia »

BALÚSTRU, baluștri, s. m. 1. Fiecare dintre stâlpii mici (de lemn, de piatră etc.) fasonați care formează împreună o balustradă sau un parmalâc. 2. Compas alcătuit dintr-un braț care se poate roti în jurul axei reprezentate de celălalt braț, folosit pentru trasarea cercurilor cu rază foarte mică. [Var.: balústră s. f.] – Fr. balustre. Vezi definitia »

TAHOMÉTRU s. n. elem. tahimetru². Vezi definitia »

PICNOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea densității lichidelor și a solidelor. [< fr. pycnomètre, cf. gr. pyknos – dens, metron – măsură]. Vezi definitia »

BRONHOSPIROMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea capacității plămânilor. (< fr. bronchospiromètre) Vezi definitia »