JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i- – Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor. Vezi definitia »

REFECTÓR s.n. (Rar) Sală de mâncare, sufragerie comună într-o mănăstire, în internate et. [Var. refectoriu s.n. / < lat. refectorium, cf. fr. réfectoire]. Vezi definitia »

DIRECTOR, directoare, s.m. 1. Care indică o linie de condută care îndrumează o activitate. 2. Care dirijează ceva, care indică directia. 3. persoană care conduce o instituție, o întreprindere etc. Vezi definitia »

ȘERUITÓR, șeruitoare, s. n. Cuțit folosit în tăbăcărie la răzuirea resturilor de carne de pe pieile jupuite. [Pr.: -ru-i-] – Șerui + suf. -tor. Vezi definitia »

DICTATÓR, dictatori, s. m. 1. (În Roma antică) Conducător al armatei cu puteri politice nelimitate, ales de senat, în vreme de război, de răscoale etc., pe o perioadă de șase luni. 2. Conducător de stat care dispune de puteri politice nelimitate. ♦ Fig. Persoană care are o conduită autoritară, care caută să-și impună cu orice preț voința. – Din fr. dictateur, lat. dictator. Vezi definitia »