BARBÁR, -Ă s.m. și f. 1. Nume dat de greci și romani oricărui individ care aparținea unei populații străine care nu vorbea latina sau greaca; străin. 2. (La pl.) Nume dat în trecut popoarelor migratoare care au invadat Imperiul roman în primele secole ale erei noastre; (la sg.; rar) individ care aparține unui asemenea popor. 3. (Fig.; adesea adj.) Om crud, sălbatic, necivilizat; grosolan. [Acc. și bárbar. / < lat. barbarus, gr. barbaros – străin, cf. fr. barbare]. Vezi definitia »

LINEÁR, -Ă adj. v. liniar. Vezi definitia »

DROȘCÁR, droșcari, s. m. (Înv. și pop.) 1. Birjar. 2. Meseriaș care lucrează droște. – Droșcă + suf. -ar. Vezi definitia »

COPLANÁR, -Ă adj. (despre puncte, drepte, figuri geometrice) situat în același plan. (< fr. coplanaire) Vezi definitia »

REDEVENȚIÁR, -Ă s. m. f. cel care trebuie să achite o redevență. (< fr. redevancier) Vezi definitia »