palát (paláte), s. n. – Castel. – Var. pl. palaturi. Mr. pălate. Lat. palatium, probabil prin intermediul mgr. παλάτι (Meyer, Neugr. St., III, 51; Candrea, Noua R. rom., III, 23; Densusianu, Rom., XXXIII, 282), cf. tc. balat, alb. paljat, bg. palat, ceh., rus. palata. Este dubletul lui păraț, v. aici; al lui polată, s. f. (Trans., palat), mr. pulată, din bg., sb. polata (Conev 81); al lui palută, s. f. (Trans., palat), din mag., sb. polota; al lui paleaț, s. n. (palat), din it. palazzo, poate prin intermediul pol. palac, sec. XVII, înv. și al lui palat, s. n. (cerul gurii), traducere din fr. palais. Der. directă din lat. (Koerting 6792) nu e posibilă. – Der. pălătui, vb. (a locui într-un palat). Der. neol. (din fr.) palatal, adj.; palatin, adj.; palatinat, s. n.; paladin, s. m. Vezi definitia »

INFILTRÁT s.n. Pătrundere și localizare a unui agent vătămător într-un țesut sau într-un organ. [< fr. infiltrat]. Vezi definitia »

vanilát adj. m., pl. vaniláți; f. vanilátă, pl. vaniláte Vezi definitia »

expatriat, emigrant; o persoană care și-a părăsit patria, stabilindu-se într-o altă țară Vezi definitia »

SITUÁT, -Ă, situați, -te, adj. (Despre oameni) bogat, cu avere. – v. situa. Vezi definitia »