bértă (bérte), s. f. – Podoabă de cap, văl. – Var. b(e)artă, bortă, partă. Mag. bérta, din germ. Berthe, cf. fr. berthe, sp. berta. Var., provenind din mag., sînt populare în Trans., ca și der. bertelie. Pentru acesta din urmă, cf. Bogrea, Dacor., IV, 793. Vezi definitia »

NÁVĂ s.f. 1. Nume generic dat tuturor mijloacelor sau vehiculelor de navigație; vas, corabie, vapor, barcă. ♦ Vehicul aerian care zboară; aeronavă. ◊ Navă cosmică (sau spațială) = astronavă; navă de linie = cea mai mare navă de război, prevăzută cu artilerie grea, mijlocie și antiaeriană, precum și cu o cuirasă puternică; navă-far = navă ancorată în locurile primejdioase unde nu se poate construi un far. 2. Partea centrală a unei biserici creștine; naos. [< it. nave, cf. lat. navis, gr. naus]. Vezi definitia »

MOÁZĂ, moaze, s. f. (Constr.) Fiecare dintre componentele unei perechi de grinzi care formează un element de consolidare la o construcție din lemn. – Din fr. moise. Vezi definitia »

BUHĂIÁLĂ¹, buhăieli, s. f. (Rar) Faptul de a se buhăi¹. – Buhăi¹ + suf. -eală. Vezi definitia »

POJÁRNIȚĂ, pojarnițe, s. f. (Bot.; pop.) Sunătoare. – Pojar + suf. -niță. Vezi definitia »