GERULÉȚ, gerulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui ger. – Ger + suf. -uleț. Vezi definitia »

bistríț (bístriță), adj. – Acidulat, acru; se spune mai ales despre o varietate de prune. Sl. *bystrĭcĭ, de la bystrŭ „rapid; iute” (DAR). Se folosește în Mold. și Trans.; cf. iute. De aceeași origine este toponimul Bistrița. Vezi definitia »

BÂRNÉȚ s. n. v. brâneț. Vezi definitia »

BONȚ, bonțuri, s. n. (Reg.) Vârf, colț. ♦ Sfârc. Vezi definitia »

BAIȚ s. n. produs chimic folosit în vopsitorie, la curățirea unor corpuri de lemn sau de metal, la fixarea coloranților pe fibrele textile etc. (< germ. Beize) Vezi definitia »