TRIALÍSM s.n. (Liv.) Sistem compus din trei elemente. ♦ Uniune sub cârmuirea unui suveran a trei state autonome. [Pron. tri-a-. / < fr. trialisme]. Vezi definitia »

PLURALÍSM s. n. 1. Concepție filozofică potrivit căreia lumea ar fi formată dintr-o pluralitate de realități de sine stătătoare, independente unele de altele. 2. Principiu al democrației care preconizează necesitatea existenței mai multor forțe social-politice (partide, sindicate, organizații religioase etc.) interpuse între membrii societății și putere, ca o condiție și o garanție a limitării puterii, a funcționării democrației. ♦ P. gener. Orice concepție care, într-un domeniu determinat, admite o multiplicitate de factori echivalenți, de principii etc. care nu pot fi reduse la unitate; stare de lucruri caracterizată prin existența acestei multiplicități. – Din fr. pluralisme. Vezi definitia »

PATETÍSM s.n. Calitatea, arta de a provoca emoții, de a mișca sufletul, de a înduioșa; patos. [Cf. fr. pathétisme]. Vezi definitia »

BIOMAGNETÍSM s. n. capitol al biofizicii care studiază câmpurile magnetice generate de structurile biologice, precum și acțiunea acestora asupra organismelor vii. (< fr. biomagnétisme) Vezi definitia »

POLISILOGÍSM s.n. (Log.) Raționament deductiv complex, format din două sau mai multe silogisme unite între ele astfel încât concluzia unuia devine premisa celui următor. [< fr. polysyllogisme]. Vezi definitia »