DERIVÁ, derív, vb. I. 1. Intranz. (mai ales la pers. 3) A se trage, a proveni, a rezulta din... ♦ (Lingv.) a) (Despre limbă, cuvinte și sensul lor) A-și trage originea din...; (tranz.) a arăta proveniența unui cuvânt din altul, b) (Despre cuvinte, de obicei cu determinări introduse prin prep. „de la”) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 2. Tranz. A abate o apă curgătoare din albia ei naturală în altă albie sau într-un canal. ♦ A îndrepta vehiculele de pe o cale de comunicație pe altă cale. ♦ A ramifica o cale de comunicație sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Tranz. (Mat.) A calcula derivata unei funcții. 4. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se depărta din drumul său normal sub acțiunea vântului sau a unui curent; a devia. – Din fr. dériver, lat. derivare. Vezi definitia »

a zgudui anatomia cuiva expr. (er.) a(-și) epuiza partenerul de sex, a iubi intens. Vezi definitia »

Ceva ce se poate lipi, ca un poster Vezi definitia »

cineva este bun (face lucruri bune , e amabil ) „mami vreau ceva bun ” (ceva dulce , ceva ce ii place copilului respectiv). Vezi definitia »

RENOVÁ vb. tr. a înnoi, a repara. (< fr. rénover, lat. renovare) Vezi definitia »