COMBINÁ, combín, vb. I. 1. Tranz. A îmbina, a împreuna, a potrivi lucruri diferite. ♦ (Fam.) A plănui, a chibzui. 2. Tranz. și refl. A (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanțe) printr-o reacție chimică, dând naștere unei substanțe compuse. – Din fr. combiner, lat. combinare. Vezi definitia »

PATINÁ² vb. I. tr. (Despre timp) A acoperi cu patină² [în DN]. [< fr. patiner]. Vezi definitia »

DEZALIENÁ vb. tr. a combate sistematic și perseverent alienarea. (< fr. désaliéner) Vezi definitia »

îngená (îngén, îngenát), vb. – A slăbi, a domoli, a reduce viteza. Origine necunoscută. După Bogrea, Dacor., III, 723, din lat. *ingenuāre „a îngenunchia”, explicație incertă din punct de vedere semantic și fonetic (cf. DAR). Cuvînt rar, în Olt. și Munt. Vezi definitia »

CONTAMINÁ, contaminez, vb. I. 1. Tranz. A transmite o boală molipsitoare; a infecta, a molipsi. 2. Refl. (Lingv.; despre două limbi) A se încrucișa; (despre două cuvinte) a se influența reciproc (schimbându-și forma). 3. Fig. A influența, a înrâuri. – Din fr. contaminer, lat. contaminare. Vezi definitia »