EVACUÁ vb. I. tr. 1. A goli, a lăsa liber, a părăsi (un imobil, o localitate etc.). ♦ A da afară pe cineva dintr-o localitate, dintr-un loc, dintr-o locuință etc. 2. A elimina, a îndepărta (dintr-un loc închis) gaze, reziduuri, fecale etc. [Pron. -cu-a, p.i. -uez, 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. évacuer, it., lat. evacuare]. Vezi definitia »

piua! interj. folosită în jocurile de copii pentru a marca întreruperea temporară a participării la joc a unuia dintre copii. Vezi definitia »

SUPRAEVALUÁ, supraevaluez, vb. I. Tranz. A evalua ceva peste valoarea reală; p. ext. a supraaprecia, a supraestima. [Pr.: -pra-e-va-lu-a] – Supra- + evalua (după fr. surévaluer). Vezi definitia »

DEȘEUÁ, deșeuez, vb. I. Tranz. A scoate șaua de pe spinarea unui animal de călărie. [Pr.: -șe-ua. – Var.: deșelá vb. I] – Des¹ + [în]șeua. Vezi definitia »

în relații de bună ziua expr. (d. oameni) care se cunosc atât cât să se salute reciproc; care nu sunt în relații apropiate. Vezi definitia »