FIZICALÍSM s. n. concepție neopozitivistă potrivit căreia limbajul fizicii ar fi limbajul tuturor științelor. (< fr. physicalisme) Vezi definitia »

CREȘTINÍSM s. n. Ansamblul religiilor la baza cărora se află credința în persoana și învățăturile lui Iisus Cristos. – Creștin + suf. -ism (după fr. christianisme). Vezi definitia »

MICIURINÍSM s. n. Teorie biologică potrivit căreia există o unitate între organism și condițiile sale de existență și care privește transformarea speciilor ca rezultat al îmbinării acțiunii directe a condițiilor de existență și a selecției naturale. – Miciurin (n. pr.) + suf. -ism. Vezi definitia »

FONETÍSM s. n. 1. totalitatea formelor utilizate într-o limbă. 2. mod de pronunțare propriu unei limbi, unui dialect sau grai. (< fr. phonétisme) Vezi definitia »

REVANȘÍSM s.n. Politică revanșardă; spirit de revanșă. [< germ. Revanchismus]. Vezi definitia »