OPONÉNT, -Ă s. m. f. cel care face opoziție; opozant. (< germ. Opponent, it. opponente) Vezi definitia »

REZULTÁNT, -Ă adj. Care rezultă, care reiese. ♦ Referitor la o rezultantă. [< fr. résultant]. Vezi definitia »

AZBOCIMÉNT s. n. material rezistent dintr-un amestec de azbest și ciment, folosit la fabricarea de plăci, tuburi etc.; eternit. (< rus. asboțement, n. com.) Vezi definitia »

REGULAMÉNT s.n. Totalitatea măsurilor prescrise pentru a se menține o anumită ordine, o anumită normă; statutul, normele de funcționare internă ale unei instituții, ale unei asociații. ♦ Norme elaborate de o putere executivă, care completează o lege sau reglementează aplicarea ei. [Pl. -te, -turi. / cf. lat. regulamentum, it. regulamento, fr. règlement, rus. reglement]. Vezi definitia »

CONTRAVENIÉNT, -Ă s.m. și f. Cel care contravine unor dispoziții oficiale. [Pron. -ni-ent. / după fr. contrevenant, cf. germ. Kontravenient]. Vezi definitia »