CONDROSARCÓM s.n. Tumoare malignă a țesutului cartilaginos. [< fr. chondrosarcome, cf. gr. chondros – cartilaj, sarx – carne]. Vezi definitia »

GLAUCÓM s. n. boală gravă a ochilor, caracterizată prin creșterea tensiunii intraoculare, atrofia membranelor și excavarea nervului optic, cu scăderea acuității vizuale până la cecitate. (< fr. glaucome, lat. glaucoma, gr. glaukoma) Vezi definitia »

HADRÓM s.n. (Bot.) Fascicul conducător lemnos, format din vase și fibre lemnoase. [< germ. Hadrom]. Vezi definitia »

GNATOSTÓM, gnatostomi, s. m. (La pl.) Subîncrengătură de vertebrate care au gura cu fălci mobile; (și la sg.) animal din această subîncrengătură. – Din germ. Gnathostomen, engl. gnathostoms. Vezi definitia »

AMIGDALOTÓM s. n. instrument folosit în amigdalotomie; tonsilotom. (< fr. amygdalotome) Vezi definitia »