GLICOGÉN s. m. substanță organică, polimer al glucozei, în aproape toate țesuturile animale și mai ales în ficat. (< fr. glycogène) Vezi definitia »

BADEN [bá:dən], oraș în N Elveției centrale (Aarau); 70,7 mii loc. (1987, cu suburbiile). Nod de c. f. Ind. electrotehnică, a confecțiilor și vinurilor. Izvoare termale și băi termale folosite din vremea romanilor. Turism. Vezi definitia »

ZIMOGÉN², -Ă, zimogéni, -e, adj. (Despre celule, glande) Care produce enzime; (despre bacterii) care produce fermentație; fermentativ. [morf. DOOM] Vezi definitia »

AUTIGÉN, -Ă adj. (Despre un component al unei roci) Format odată cu roca. [< fr. autigène]. Vezi definitia »

LACRIMOGÉN adj. Care provoacă plânsul; care face să curgă lacrimile. ♦ (Fig. ; ironic) Care stârnește plânsul cu mijloace facile. [< fr. lacrymogène, cf. lat. lacrima – lacrimă, gr. gennan – a produce]. Vezi definitia »