ERUCTÁȚIE s.f. Eliminare de gaze sau de mici cantități de suc gastric prin esofag și cavitatea bucală; râgâială, râgâit. [Gen. -iei, var. eructațiune s.f. / < fr. éructation, cf. lat. eructatio]. Vezi definitia »

HIPOTONÍE s.f. 1. Hipotonicitate. 2. Scădere a tonicității musculare. 3. Hipotensiune. [Gen. -iei. / < fr. hypotonie, cf. gr. hypo – sub, tonos – tensiune]. Vezi definitia »

COPROFEMÍE s. f. vorbire obscenă. (< fr. coprophémie) Vezi definitia »

GEOCRONOLOGÍE s. f. disciplină care, pe baza stabilirii vârstei geologice a straturilor, reconstituie succesiunea condițiilor în care s-au desfășurat fenomenele geologice. (< fr. géochronologie) Vezi definitia »

SEISMONASTÍE s.f. (Bot.) Mișcare a organelor unor plante superioare provocată de loviri sau de scuturare. [Pron. se-is-, gen. -iei. / < fr. séismonastie]. Vezi definitia »