AFIRMATÍV, -Ă, afirmativi, -e, adj. (Despre o enunțare) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre judecăți) care conține o afirmație. ◊ Expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla așa; în cazul când împrejurările sunt favorabile. – Fr. affirmatif (lat. lit. affirmativus). Vezi definitia »

SUBVERSÍV, -Ă adj. care periclitează, subminează ordinea stabilită. (< fr. subversif) Vezi definitia »

REACTÍV, -Ă I. adj. 1. referitor la reactivitatea chimică; (despre substanțe, radicali etc.) care reacționează ușor în reacții. 2. (fiz.) referitor la reactanță; (despre bobine, condensatoare) care realizează un transfer periodic de energie în circuit. II. s. m. (chim.) substanță având proprietatea de a reacționa în mod specific într-o reacție. (< fr. réactif) Vezi definitia »

SUPRANORMATÍV, -Ă adj. Care este peste normă, în afara normei. [< supra- + normativ]. Vezi definitia »

EMISÍV, -Ă adj. emițător. (< fr. émissif) Vezi definitia »