DIPLEGÍE s. n. paralizie bilaterală, în general de origine cerebrală. (< fr. diplégie) Vezi definitia »

RADIOCOMUNICÁȚIE, radiocomunicații, s. f. Transmitere și recepție la distanță a unor sunete, semnale și imagini cu ajutorul undelor radio². [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiocommunication. Vezi definitia »

TUTORÍE s.f. (Jur.) Tutelă; tutorat. [Cf. it. tutoria]. Vezi definitia »

PROCTOPLASTÍE s. f. refacere operatorie a orificiului anal. (< fr. proctoplastie) Vezi definitia »

TOXICOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studierea otrăvurilor și a toxinelor (1) și cu tratarea celor otrăviți. – Din fr. toxicologie. Vezi definitia »