INSULTĂTÓR, -OÁRE adj. care insultă; jignitor, ofensator. (< insulta + -tor) Vezi definitia »

DIVINATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care are facultatea de a divina. (< fr. divinateur, lat. divinator) Vezi definitia »

TELEVORBITÓR s. n. instalație telefonică specială care permite ca vocea celui care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. (< tele¹- + vorbitor) Vezi definitia »

ORÂNDUITÓR, -OÁRE, orânduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care orânduiește, care organizează; organizator, [Pr.: -du-i-] – Orândui + suf. -tor. Vezi definitia »

PERCUTÓR s.n. Piesă la armele de foc care izbește capsa proiectilului, producând explozia cartușului. [< fr. percuteur]. Vezi definitia »