TRIOLÉT s. n. 1. (muz.) diviziune ritmică specială din trei note de durată egală cu aceea a două note obișnuite; triolă. 2. poezie cu formă fixă, asemănătoare rondelului, cu două rime, din opt versuri octosilabice, dintre care primul, al patrulea și al șaptelea fiind identice. (< fr. triolet) Vezi definitia »

SCHELÉT s.n. 1. Partea osoasă a corpului unui om sau al unui animal; (spec.) totalitatea oaselor unui om sau ale unui animal vertebrat; osatură. 2. Totalitatea pieselor de rezistență care formează o construcție sau un sistem tehnic. 3. (Fig.) Plan, schemă sumară a unei opere literare, științifice etc. [< fr. squelette, cf. lat. sceletus, gr. skeletos]. Vezi definitia »

ARÉT s. n. (În sintagma) Câine de aret = câine de vânătoare dresat să se oprească atunci când simte sau zărește vânatul. – Din fr. arrêt. Vezi definitia »

TURNICHÉT s.n. 1. Mosor vertical de metal care împiedică lanțul ancorei să se frece de punte. 2. Masă rotativă pe care se așază, manual sau automat, sticlele spre a fi umplute cu lichide, în industria alimentară. 3. Bare în cruce care se rotesc, permițând trecerea câte unei singure persoane. 4. Lansare. [< fr. tourniquet]. Vezi definitia »

ULTRASÚNET s.n. Vibrație de aceeași natură cu vibrațiile sonore, dar de o frecvență mai înaltă, astfel încât nu poate fi percepută de ureche. [< ultra- + sunet, după fr. ultrason, engl. ultrasound]. Vezi definitia »