CAÍD¹, caiduri, s. n. (Înv.) Registru, dosar, arhivă. – Tc. kayd. Vezi definitia »

BICUSPÍD, -Ă adj. (anat.) cu două vârfuri. (< fr. bicuspide) Vezi definitia »

SASANÍD, -Ă adj. Referitor la dinastia Sasanizilor din Iran. ◊ Arta sasanidă = arta dezvoltată în Iran în sec. III-VII, care se caracterizează prin monumentalitatea edificiilor și, în general, a multora dintre operele sale (statui, reliefuri rupestre), ca și prin reprezentarea unor scene de învestitură și de luptă, de vânătoare și de triumf, care preamărește puterea despotică a suveranilor. [Cf. fr. sassanide]. Vezi definitia »

OFICLEÍD, oficleide, s. n. Instrument muzical de suflat din alamă, cu timbru de bas. – Din fr. ophicléide. Vezi definitia »

CORACOÍD, -Ă, coracoizi, -de, adj. (Și substantivat, f.) (Formație anatomică) care se aseamănă cu un cioc de corb. ◊ Apofiză coracoidă = apofiză a omoplatului. – Din fr. coracoïde. Vezi definitia »