PROTUBERÁNȚĂ s.f. Ieșitură în afară a unui obiect, a unui organ etc.; proeminență. ◊ (Anat.) Protuberanță inelară = segment al encefalului, situat între bulb, pedunculii cerebrali și cerebel. ♦ (la pl.) Proeminențe de culoare roșie pe suprafața Soarelui, formate din mase uriașe de gaze incandescente care ating înălțimi de sute de mii de kilometri. [< fr. protubérance, cf. lat. protuberantia]. Vezi definitia »

părăscúță, părăscúțe, s.f. (reg.) 1. ploșniță. 2. țânțar. Vezi definitia »

PÚTINĂ, putini, s. f. Vas de lemn, de obicei de forma unui trunchi de con, făcut din doage legate cu cercuri și folosit mai ales la păstrarea unor brânzeturi, murături etc. ◊ Expr. A spăla (sau a șterge) putina = a fugi pe furiș, a dispărea din fața unui pericol sau a unei situații neplăcute. – Lat. *putina. Vezi definitia »

SÁLȚĂ², salțe, s. f. Vulcan noroios. – Din it. salsa. Vezi definitia »

DEȘUCHETÚRĂ, deșucheturi, s. f. (Rar) Faptă deșucheată. – Deșucheat + suf. -ură. Vezi definitia »