OSTRACÍSM s.n. (În Grecia antică) Alungare, îndepărtare temporară a unui cetățean din viața publică, pe care o hotăra poporul prin vot scris pe o scoică; ostracizare. ♦ (Fig.) Proscriere; exilare, excludere. [< fr. ostracisme, cf. gr. ostrakon – cochilie]. Vezi definitia »

MAIORESCIANÍSM s. n. stil creator, deschis față de fenomenul cultural, care promovează principiul autonomiei esteticului și criteriul estetic în judecata de valoare a poeziei. (< maiorescian + -ism) Vezi definitia »

SPINOZÍSM s.n. Sistemul filozofic al lui Spinoza, care profesează credința într-o substanță unică, infinită, cauza imanentă a întregii existențe. [< fr. spinozisme, cf. Spinoza – filozof olandez]. Vezi definitia »

REVANȘÍSM s. n. politică, spirit de revanșă. (< germ. Revanchismus, fr. revanchisme) Vezi definitia »

ECHIDNÍSM s.n. (Med.) Intoxicație cu venin de șerpi. [< fr. échidnisme]. Vezi definitia »