Definita cuvantului clanț
CLANȚ, (1) interj., (2) clanțuri s. n. 1. Interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de clanța ușii, de izbirea fălcilor sau a dinților, de țăcănitul foarfecelor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc. 2. S. n. Cioc; p. ext. (glumeț și peior.) gură. Expr. (Înv.) A ține clanț = a putea face față într-o dispută verbală, într-o controversă cu cineva. – Onomatopee.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu clanț
moroméț (morométe), -eáță, moroméți, -te, s.m. f. (reg.) 1. stafie, moroi. 2. om leneș. Vezi definitia »
LUMÉȚ, -EÁȚĂ, lumeți, -e, adj. (Pop.) Căruia îi place viața, societatea; iubitor de lume, de petreceri; vesel. – Lume + suf. -eț. Vezi definitia »
CÂRNÁȚ s. m. v. cârnat. Vezi definitia »
pelț, pélțuri, s.n. (reg.) 1. glastră. 2. mușcată. Vezi definitia »
juvắț (juvéțe), s. n. – 1. Laț de prins cîinii. – 2. Lațul spînzurătoarei, ștreang. Sl. živĭcĭ (Conev 130), cf. rut. živec (DAR). Vezi definitia »