ASCENDÉNT, -Ă I. adj. 1. urcător, suitor; ascensiv. ◊ (despre un astru) care se înalță deasupra liniei orizontului. 2. (fig.) în dezvoltare progresivă. II. s. m. f. rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. III. s. n. 1. înălțare a unui astru deasupra orizontului. 2. (astrol.) parte a cerului deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal ridicat deasupra orizontului estic, la naștere. 3. autoritate morală, influență (asupra cuiva). (< fr. ascendant, lat. ascendens) Vezi definitia »

ANTIFERMÉNT s. m. agent care previne, împiedică fermentarea. (< fr. antiferment) Vezi definitia »

AUTOTRANSPLÁNT s.n. Fragment de țesut transplantat într-o altă parte a corpului aceluiași individ. [Cf. fr. autotransplant]. Vezi definitia »

MAJORÁNT adj. Care mărește, majorează. // s.m. (Mat.) Element sau număr care este mai mare ori egal cu oricare dintre elementele sau numerele unei mulțimi. [< fr. majorant, cf. lat. maior – mai mare]. Vezi definitia »

DEFLAGRÁNT, -Ă adj. care produce ardere cu explozie și zgomot. (< fr. déflagrant) Vezi definitia »