Definita cuvantului conjugare
CONJUGÁRE, conjugări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) conjuga și rezultatul ei. 2. Flexiunea verbului. ♦ Categorie de verbe cu aceeași terminație la infinitiv, care se conjugă în mod asemănător. 3. Fig. Îmbinare, împletire. 4. (Biol.) Forma cea mai simplă de fecundație, care constă în unirea temporară a doi indivizi (la infuzori) sau a două celule (la unele alge), urmată de un schimb reciproc de substanțe nucleare. – V. conjuga.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu conjugare
FĂRMÁRE s. f. v. fărâmare. Vezi definitia »
ASEMELUÍRE, asemeluiri, s. f. v. ASEMELUI. – [DLRM] Vezi definitia »
pericoláre, pericolắri, s.f. (înv.) primejduire. Vezi definitia »
SUDÁRE, sudări, s. f. Acțiunea de a (se) suda și rezultatul ei; sudaj, sudat1, sudură. – V. suda. Vezi definitia »
ORICÁRE pron. nehot. Indiferent care, care vrei, fiecare, orișicare. ◊ (Adjectival) Îl interesează oricare problemă. [Gen.-dat.: (ca pron. nehot.) sg. m. oricăruia și (rar) oricărui, sg. f. oricăreia, pl. oricărora; (cu valoare adjectivală) sg. m. oricărui, sg. f. oricărei, pl. oricăror] – Ori + care. Vezi definitia »