UZUCAPIÚNE s.f. (Jur.) 1. Mod de dobândire a proprietății imobiliare prin efectul unei posesiuni prelungite. 2. Dobândire a suveranității asupra unui teritoriu prin exercitarea continuă și pașnică a autorității de stat asupra acelui teritoriu. [sil. -pi-u-, g.-d. art. uzucapiúnii] (din fr. usucapion, lat. usucapio) [morf. DOOM] Vezi definitia »

LEGITIMAȚIÚNE s.f. v. legitimație. Vezi definitia »

SOLICITÚDINE, solicitudini, s. f. Atitudine plină de grijă, de bunăvoință, de prietenie față de cineva sau de ceva; atenție prevenitoare. – Din fr. sollicitude, lat. sollicitudo, -inis. Vezi definitia »

INDIGESTIÚNE s.f. v. indigestie. Vezi definitia »

EXTENSIÚNE s.f. 1. Creștere, mărire, dezvoltare, extindere; mișcare de întindere a membrelor sau a trunchiului. 2. Lărgire a sensului unui cuvânt. ♦ (Log.) Sferă a unei noțiuni. [Pron. -si-u-, var. extensie s.f. / cf. fr. extension, lat. extensio]. Vezi definitia »