ELÚȚIE s.f. Procedeu chimic prin care se eliberează o substanță de pe absorbantul său prin spălare; eluare. [Gen. -iei, var. eluțiune s.f.. / < fr. élution]. Vezi definitia »

MISANDRÍE s. f. repulsie patologică față de bărbați. (< fr. misandrie) Vezi definitia »

BIOFILMOGRAFÍE s. f. viața și activitatea cineaștilor. (< bio- + filmografie) Vezi definitia »

CĂRĂUȘÍE, cărăușii, s. f. Transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracțiune animală), de obicei pe baza unui contract. ♦ Ocupația de cărăuș (1); cărăușit, harabagie. [Pr.: -ră-u-] – Cărăuș + suf. -ie. Vezi definitia »

ITERÁȚIE s. f. 1. acțiune repetată. 2. repetare a unui anumit procedeu de calcul prin aplicarea lui la rezultatul calculului din etapa precedentă. (< fr. itération) Vezi definitia »