ÁLTO s. m. 1. Voce (de femeie sau de copil) cu timbru grav, situată ca registru între sopran și tenor. 2. Violă. – It. alto (fr. alto). Vezi definitia »

MAGNETO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) magnet”, „magnetism”. [< fr. magnéto-, it. magneto-, cf. gr. magnetos – (piatră) de Magnezia]. Vezi definitia »

BATO²- elem. „(rug de) mure”. (<fr. bato-, cf. gr. batos) Vezi definitia »

VECTO- elem. „vector, linie de forță”. (< fr. vecto-, cf. lat. vector) Vezi definitia »

DE FÁCTO loc. adv. Formulă diplomatică folosită pentru recunoașterea unui fapt politic prin însăși existența faptului. [< lat. de facto – de fapt]. Vezi definitia »