ACEFÁL¹, -Ă adj. 1. care prezintă acefalie. 2. (despre flori) fără capitul. (< fr. acéphale) Vezi definitia »

ORÁL, -Ă adj. 1. care se transmite prin viu grai. ◊ (despre examene, probe; și s. n.) care se face verbal. ◊ care caracterizează limba vorbită, vorbirea. ♦ stil ~ = manieră de exprimare scrisă care imită exprimarea prin viu grai. 2. sunet ~ = sunet la pronunțarea căruia aerul trece numai prin gură. 3. cavitate ~ă = gură. 4. (despre medicamente) care se administrează pe cale bucală. (< fr. oral) Vezi definitia »

STEGOCEFÁL, stegocefali, s. m. (La pl.) Ordin de amfibieni fosili cu craniul acoperit de plăci osoase, cu coloana vertebrală constituită din vertebre biconcave; (și la sg.) animal care aparține acestui ordin. – Din fr. stégocéphales. Vezi definitia »

DUODECIMÁL, -Ă, duodecimali, -e, adj. Care are la bază diviziunea în 12 unități; al cărui număr de bază este 12. [Pr.: du-o-] – Din fr. duodécimal. Vezi definitia »

MICRORECITÁL s.n. Recital cu un program scurt, minirecital. [Et. incertă]. Vezi definitia »