NATURALÍSM s. n. 1. curent, tendință în artă și literatură care își propune reproducerea obiectivă a realității, acordând preferință aspectelor urâte, vulgare ale naturii omenești. 2. curent literar apărut în Franța în a doua jumătate a sec. XIX sub influența scientismului și pozitivismului, care susținea ideea determinismului social și biologic în explicarea caracterelor umane. 3. stil ornamental caracterizat prin motive inspirate din natură. 4. doctrină potrivit căreia nu există supranatural, natura existând prin ea însăși, printr-un principiu imanent ei. 5. doctrină după care viața morală trebuie să se conformeze legilor naturii. (< fr. naturalisme) Vezi definitia »

TRIMORFÍSM s.n. Calitate a unor substanțe de a cristaliza în trei sisteme diferite. [< fr. trimorphisme]. Vezi definitia »

CRISTIANÍSM s. n. (Livr.) Creștinism. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. christianisme. Vezi definitia »

DISPERMATÍSM s.n. (Med.) Ejaculație lentă, dificilă sau chiar imposibilă a spermei. [< fr. dyspermatisme]. Vezi definitia »

GALVANOTROPÍSM, galvanotropisme, s. n. (Biol.) Orientare a organismelor în anumite direcții sub influența curentului electric; electrotropism. – Din fr. galvanotropisme. Vezi definitia »