MURMURÁ vb. I. 1. tr., intr. A rosti cuvinte sau a intona o melodie încet, nedeslușit. 2. intr. A susura. [< fr. murmurer]. Vezi definitia »

hora Vezi definitia »

LĂTRÁ, látru, vb. I. Intranz. 1. (Despre câini; la pers. 3) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei; a hămăi, a bate. ♦ Tranz. A se repezi asupra cuiva cu lătrături furioase. 2. (Depr.; despre oameni) A vorbi întruna, zadarnic și pe un ton răstit, a-și bate gura. – Lat. latrare. Vezi definitia »

TRIERÁ vb.I v. treiera. Vezi definitia »

ACAPARÁ, acaparez, vb. I. Tranz. A-și însuși un bun în mod complet și exclusiv, în dauna altora; a pune mâna pe... ♦ A retrage din circulație o marfă, cu scopul de a o specula. – Fr. accaparer. Vezi definitia »