fálă s. f. – 1. Glorie. – 2. Pompă, fast, strălucire. – 3. Splendoare, măreție. – 4. Mîndrie, îngîmfare, trufie. – Var. (înv. hvală, hfală). – Megl. falbă. Sl. chvala (Cihac, II, 107; Miklosich, Slaw. Elem., 51), cf. bf. fal(ba), sb. fala. În megl. direct din bg. Sec. XVII. – Der. făleț, adj. (mîndru, trufaș), cf. sl. hvalĭcĭ, înv. și în Trans. de Vest; făli, vb. (înv., a slăvi; refl., a se lăuda, a se mîndri), din sl. hvaliti, cf. sb. faliti, bg. falim; fălie, s. f. (înv., fast, pompă; înv., orgoliu); falnic, adj. (glorios; fastuos, magnific; mîndru, trufaș); fălnicie, s. f. (orgoliu, vanitate); fălos, adj. (fastuos; orgolios, mîndru; încrezut); făloși, vb. refl. (a se lăuda); făloșenie, s. f. (lăudăroșenie); fulău, s. m. (lăudăros, fanfaron; romaniță-puturoasă, Anthemis cotula), de la făli cu -ău, ca mîncău, țingău, fugău, etc. (după Tiktin, din mag. faló „mîncău”; după Lacea, Dacor., V, 399, din mag. füll „ureche”; DAR îl consideră necunoscut). Cf. pohvală. Vezi definitia »

xenománă s. f., g.-d. art. xenománei; pl. xenománe Vezi definitia »

PIPERAZÍNĂ, piperazine, s. f. Substanță care se prezintă sub formă de cristale incolore, solubile în apă, utilizată în medicină la tratamentul gutei, împotriva nisipului din urină etc. – Din fr. pipérazine, germ. Piperazin. Vezi definitia »

EFEBOGENÉZĂ s. f. 1. totalitatea transformărilor care se petrec în organism în timpul pubertății. 2. dezvoltare aberantă și spontană a unei celule germinatoare, provocând teratom testicular. 3. dezvoltare a gametului mascul fără fecundație. (< fr. éphébogenèse) Vezi definitia »

RENÍNĂ s.f. Enzimă cu efect hipertensiv, secretată de rinichi. [< fr. rénine]. Vezi definitia »