slugăritúră, slugăritúri, s.f. (înv.) slugărire, muncă de slugă. Vezi definitia »

ÍZBĂ s. f. căsuță din bârne la popoarele din nordul Europei și Asiei. (< rus. izba) Vezi definitia »

CLOÁMBĂ, cloambe, s. f. (Reg.) Creangă, ramură. – Et. nec. Vezi definitia »

MOCȘÁNDĂ, mocșande, s. f. (Reg.) Moviliță de pământ prin care se înseamnă hotarul dintre două comune, două loturi de pământ etc. – După germ. Markscheinde. Vezi definitia »

CIOROÁICĂ, cioroaice, s. f. 1. Cioară. 2. Epitet dat unei femei brunete, oacheșe. – Cioroi + suf. -oaică. Vezi definitia »