călăúză (-ze), s. f. – Ghid. – Var. călăuz, s. m. Mr., megl. călăuz. Tc. kila(v)uz (Șeineanu, II, 76; Meyer 167; Lokotsch 1276); cf. ngr., alb. kaljaus(ë),, bg., sb., pol. kalauz, mag. kaláusz. Este unul din puținele cuvinte care aparțin f. prin formă și m. prin sens, cum sînt: calfă, catană, sentinelă. – Der. călăuzi, vb. (a conduce, a îndruma); călăuzitor, adj. (care călăuzește). Vezi definitia »

FÉRȚĂ s.f. (Mar.) Fiecare dintre fâșiile de pânză specială, cusute una lângă alta pentru a forma o velă. [< it. ferzo]. Vezi definitia »

turnățícă, turnățéle, s.f. (reg.) clătită. Vezi definitia »

PERDITÁNȚĂ s.f. Conductanța totală a rezistențelor izolației unei instalații electrice. [< fr. perditance]. Vezi definitia »

PINTADÉRĂ s. f. ustensilă din lut în formă de ștampilă, cu o placă sigilară, gravată cu motive geometrice. (< sp. pintadera) Vezi definitia »