TÉHNIC¹, -Ă I. adj. referitor la tehnică; propriu unei arte, unei meserii etc. ♦ termen ~ = termen care denumește o anumită noțiune dintr-un domeniu al științei, al tehnicii etc. II. s. f. 1. ansamblu de unelte și deprinderi de producție, dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să acționeze asupra naturii înconjurătoare cu scopul producerii bunurilor materiale. 2. ~ de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. 3. ansamblu de prescripții metodologice folosite pentru o acțiune eficientă, atât în sfera producției materiale, cât și a celei spirituale. (< fr. technique, lat. technicus, germ. technisch, /II/ Technik) Vezi definitia »

BATÍC, baticuri, s. n. 1. Țesătură subțire imprimată în culori. 2. Basma (subțire și) colorată. – Din fr. batik. Vezi definitia »

ANDRODIÓIC, -Ă adj. (despre plante) cu flori mascule sau hermafrodite pe indivizi diferiți. (după fr. androdioécie) Vezi definitia »

serédnic s.n. (reg.) tabla de la mijlocul plantei; mijlocar. Vezi definitia »

înfierátic, înfierátică, adj. (înv.) schimbat în fiară sălbatică. Vezi definitia »