GÓRNIC, gornici, s. m. (Reg.) 1. Pădurar, pândar. 2. (Entom.) Croitor. – Probabil din sl. *gorĩnikŭ (< gora „munte, pădure”). Vezi definitia »

CATACLÍSMIC, -Ă adj. cu caracter de cataclism. (< fr. cataclismique) Vezi definitia »

CRÉTIC, -Ă adj. ritm ~ = ritm ternar, inversul amfibrahului, în care silaba de la mijloc este neaccentuată. (< fr. crétique, lat. creticus) Vezi definitia »

FONEMÁTIC, -Ă adj. Fonemic. [< fr. phonématique]. Vezi definitia »

OMBILÍC s. n. 1. organ prin care fătul este legat de corpul mamei; buric. ◊ cicatrice rămasă după tăierea cordonului ombilical. 2. umbon. 3. ~ glaciar = parte a albiei subsăpate a unui ghețar, limitată în aval de contrapantă. (< fr. ombilic, lat. umbilicus) Vezi definitia »