Definita cuvantului dialectic
DIALÉCTIC, -Ă I. adj. 1. conform cu principiile dialecticii; bazat pe dialectică. 2. care privește fenomenele de pe pozițiile dialecticii. II. s. f. 1. (ant.) arta de a ajunge la adevăr descoperind contraziceri în raționamentul adversarului. 2. (în evul mediu) arta deosebirii adevărului de neadevăr. 3. (în filozofia marxistă) teorie generală despre dezvoltarea naturii, a societății și gândirii, precum și metodă de cunoaștere și de transformare a lumii. 4. procesul mișcării și al dezvoltării fenomenelor. (< fr. dialectique, lat. dialecticus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu dialectic
BIOMETEOROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la biometeorologie. [< fr. biométéorologique]. Vezi definitia »
ALIFÁTIC, -Ă adj. (Chim.) Combinație alifatică = combinație organică saturată, constituită din atomi de carbon legați unul de altul în formă de lanț liber la ambele capete. [< fr. aliphatique]. Vezi definitia »
PÚBLIC, -Ă adj. 1. (Op. privat) Care privește tot poporul, care aparține întregii națiuni. ♦ Care poate fi folosit de toată lumea. 2. Care se petrece, care are loc în fața unei adunări de oameni. 3. Care vine de la colectivitate, la care participă întreaga colectivitate. ♦ Opinie publică = v. opinie. // s.n. 1. Colectivitate mare de oameni; mulțime, lume. 2. Totalitatea persoanelor care asistă la un spectacol, la o conferință etc. [Cf. fr. public, it. pubblico, lat. publicus]. Vezi definitia »
TENISÍSTIC, -Ă adj. Referitor la jocul de tenis. [< tenis + -istic]. Vezi definitia »
SÓNIC, -Ă, sonici, -ce, adj. Care ține de sunete, privitor la sunete. ♦ (Despre anumite fenomene) Care se manifestă cu o viteză apropiată de cea a sunetului. – Din fr. sonique. Vezi definitia »