Definita cuvantului diapauză
DIAPÁUZĂ s. f. sistare sezonieră a funcțiilor vitale la insecte, pentru a supraviețui unor condiții nefavorabile de existență. (< fr. diapause)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu diapauză
BRÂNDZĂ, Dimitrie (Demetrius) (1846-1895, n. Bivolu, azi Viișoara, jud. Botoșani), medic și naturalist român. Acad. (1879), prof. univ. la Iași și București. Întemeietorul Institutului Botanic și al Grădinii Botanice din București. Autorul primei lucrări critice de sinteză în literatura botanică românească („Prodromul florei române” 1879-1883); studii de botanică, zoologie, parazitologie, anatomie. Contribuții la crearea terminologiei botanice românești. Vezi definitia »
LOGONEVRÓZĂ s. f. tulburare a vorbirii, de natură nevrotică, manifestată prin greutate în pronunțarea corectă a unor cuvinte sau prin repetări ori omisiuni de silabe; bâlbâială. (< fr. logonévrose) Vezi definitia »
pleámă2, plémi, s.f. (înv.) semn, pată; aluniță. Vezi definitia »
SARBACÁNĂ s.f. Tub lung și drept cu ajutorul căruia se pot arunca, prin suflare, mici proiectile. ♦ Armă cu care musulmanii aruncau materiile incendiare asupra trupelor inamice. [< fr. sarbacane, cf. sp., gr. zarbatana]. Vezi definitia »
LEUCÓZĂ s.f. Leucemie. [< fr. leucose]. Vezi definitia »