Definita cuvantului convergență
CONVERGÉNȚĂ, convergențe, s. f. 1. Faptul de a converge; îndreptare spre același punct, fig. către același scop. ♦ Valoarea reciprocă a distanței focale a unei lentile, exprimată în dioptrii. 2. Apariție a unor asemănări structurale sau funcționale la organisme îndepărtate filogenetic, ca rezultat al adaptării la condiții de mediu relativ identice. – Din fr. convergence.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu convergență
sírtă, sírte, s.f. (înv.) banc de nisipuri mișcătoare. Vezi definitia »
DÁICĂ, daici, s. f. (Reg.) Dadă. – Din scr. dajka. Vezi definitia »
BÂJBÂITÚRĂ, bâjbâituri, s. f. (Rar) Bâjbâială. – Din bâjbâi + suf. -(i)tură. Vezi definitia »
TRÁGLĂ, tragle, s. f. 1. Targă de lemn folosită pentru cărat diferite lucruri. ♦ (Reg.) Un fel de sanie folosită la căratul fânului. 2. Unealtă pentru adunat paiele la stog și pentru curățat aria de gunoi. ♦ Unealtă cu coada lungă pentru scos jarul și cenușa din sobă sau din cuptor. 3. Unealtă alcătuită dintr-o scândură și o stinghie pe care se bate cu piciorul ca pe o pedală, pentru a speria peștele de sub pietre. – V. tragă. Vezi definitia »
ENERGÉTICĂ s.f. – V. energetic (2) [DEX'98] Vezi definitia »