EXERSÁ, exersez, vb. I. Intranz. și tranz. A face exerciții. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercer. Vezi definitia »

sursa: de la baietzi haiducie inseamna adicatelea mers la produs. ciordeala, colectie, japca, etc Vezi definitia »

LANSÁ, lansez, vb. I. Tranz. 1. A pune (pentru prima oară) în circulație, a difuza, a răspândi, a face (larg) cunoscut. ♦ Spec. A da drumul pe apă unui vas nou construit sau reparat, a-l face să plutească pentru prima oară (după construire sau reparare). ♦ A emite un decret, un mandat de arestare etc. 2. A arunca, a azvârli (spre un obiectiv). ♦ A arunca, a îndrepta spre țintă un anumit fel de armament. ♦ Refl. A se arunca cu putere, a face o săritură îndrăzneață. ♦ Refl. Fig. A se angaja cu îndrăzneală într-o acțiune. – Din fr. lancer. Vezi definitia »

DEVERSÁ vb. tr. 1. a scurge surplusul de apă dintr-un râu sau dintr-un lac de acumulare. 2. a face să se scurgă reziduurile într-o apă naturală. (< fr. déverser) Vezi definitia »

vărsá (-s, át), vb. – 1. A turna. – 2. A împrăștia, a risipi. – 3. A arunca, a azvîrli. – 4. A da afară, a vomita. – 5. A pune un lichid în pahare. – 6. A difuza, a propaga, a răspîndi. – 7. A preda, a remite, a plăti. – 8. (Refl.) A-și duce apele într-o apă apă mai mare, a-și uni apele. 9. (Refl., rar) A ieși din albie, din matcă. – Mr. versu, virsare. Lat. vĕrsāre „a răsturna” (Diez, I, 442; Pușcariu 1861; REW 9252), cf. it. versare, prov. versar, fr. verser, cat., port. vessar, alb. veršoń (Philippide, II, 657). Evoluția semantică este deja romanică și pare normală, cf. iud. sp. arrebeser cu același sens, sp. revesar „a vomita”. Este de uz general (ALR, I, 145); sensul 7 este calc după fr. verser. Der. vărsat, s. n. (acțiunea de a vărsa; vomitare; înv., pustulă, bubuliță; variolă, varicelă), ultimele sensuri probabil pornind de la ideea de „împrăștiere”, cf. sp. derrame, bg. sipanica „variolă”, de la sipĭa „a vărsa” (bg. se poate explica prin rom., cf. Capidan, LL, I, 287), cuvînt de uz general (ALR, I, 117); vărsător, adj. (care varsă, care toarnă; s. m., semn de zodie); vărsătură, s. f. (faptul de a vărsa, ceea ce a fost vărsat, vomitat); vărsărie, s. f. (vărsare), cuvînt rar, creat de Negruzzi după apărie, ierbărie etc. (Tiktin); revărsa (mr. aruvisare, var. răvărsa, citată de Candrea, nu e atestată), vb. (a împrăștia, a răspîndi, a difuza, refl., a ieși din albie, a inunda; a se extinde, a invada, a ocupa), a cărui der. directă din lat. revĕrsāre (Pușcariu 1458; Papahagi, Analele Acad. Rom., XXIX, 209; REW 7272) nu este posibilă, căci v intervocalic trebuia să se piardă; vărsămînt, s. n. (plată a unei sume de bani), după fr. versement. Vezi definitia »