NEGÁȚIE s.f. Negare. ♦ Categorie filozofică care reflectă acțiunea permanentă, complexă de schimbare a calității obiectelor și proceselor în cadrul mișcării universale. ♦ Judecată, propoziție care neagă ceva (declarând nevalabilă legătura dintre mai multe noțiuni). ♦ Semn grafic care arată o negație (în logică sau matematică). ♦ Cuvânt care dă un sens negativ unei propoziții. [Gen. -iei, var. negațiune s.f. / cf. lat. negatio, fr. negation]. Vezi definitia »

OSTEOCONDROPATÍE s. f. proces de necrozare a unei porțiuni dintr-o apofiză sau epifiză. (< fr. ostéochondropathie) Vezi definitia »

omilíe (omilíi), s. f. – Predică. – Mr. omilie. Mgr. ỏμιλία (sec. XVIII). – Der. omiliar, s. n. (carte de predici). Vezi definitia »

BIPARTÍȚIE s.f. Diviziune în două părți a unei celule, a unui nucleu. [Gen. -iei. / cf. fr. bipartition, lat. bipartitio]. Vezi definitia »

SCALENOTOMÍE s. f. secționare a mușchiului scalen pentru imobilizarea primelor două coaste superioare. (< fr. scalénotomie) Vezi definitia »