súliță (-țe), s. f. – 1. Lance. – 2. (Olt.) Săgeată. Sl. (slov., cr., pol., rus.) sulica (Miklosich, Lexicon, 903; Cihac, II, 380), cf. mag. szuca. – Der. sulițar (var. sulițaș), s. m. (lăncier); sulițică, s. f. (plantă, Dorycnium herbaceum); însulița, vb. (a împunge, a răni cu sulița). Vezi definitia »

GARNIZOÁNĂ s.f. 1. Trupă stabilită într-un anumit loc pentru a-l întări, pentru a-l ocupa etc. ♦ Unitățile militare dintr-o localitate. ♦ Localitate unde sunt stabilite unități militare. 2. Organele de conducere ale unei garnizoane (1). [< fr. garnison]. Vezi definitia »

PADÉLĂ s.f. Vâslă special construită ca să se poată vâsli cu ea alternativ, când pe un bord, când pe celălalt. [< germ. Paddel, cf. engl. paddle]. Vezi definitia »

BĂLMĂJEÁLĂ, bălmăjeli, s. f. Faptul de a bălmăji; amestecătură, încurcătură, zăpăceală. Vezi definitia »

TÁRĂ² s.f. Defect (fizic sau moral) ereditar; meteahnă, cusur, deficiență. [Cf. fr. tare, it. tara]. Vezi definitia »