CONTINÉNȚĂ s.f. (Rar) Stăpânire a poftelor trupești; abstinență; cumpătare. ♦ Reținere. [Var. contenință s.f. / cf. it. continenza, lat. continentia]. Vezi definitia »

OSTEÓZĂ s. f. boală a oaselor de natură distrofică (< fr. ostéose) Vezi definitia »

sfârnăreásă, sfârnărése, s.f. (înv.) negustoreasă. Vezi definitia »

EVREÍCĂ, evreice, s. f. Femeie care face parte din neamul evreilor. – Din rus. evreika. Vezi definitia »

SURDODIDÁCTICĂ s. f. ramură a surdopedagogiei care elaborează teoria învățământului și a instrucției deficienților auditivi. (< surdo- + didactică) Vezi definitia »